Personalitati

This time imperfect
Daca nu mai miroase a ploaie atunci ce

Ne deshidratam… ce-ai ti-e frica de cariera? E totul sexual

S-ar putea
sa ploua totusi
si sa uit de vidul din maini… ma usuca

Dar ai rugini.

Am o serie de culori in minte, nu mi-e de asta. A plouat mereu.
Cred.

Experienta cognitiva e implinita prin nesiguranta si asta inchide cercul. Dar hermeneutica e departe de o banala indigestie mentala… Confuzia trebuie sa devina o stare care sa-ti patrunda in citoplasma pentru a-ti putea avea vreun rost.

Divagam. Habar-n-ai. Ma incluzi dar nu stii.

Cum te rotesti in mijlocul incaperii invadat de lacuste si sub auspicii impersonale? Sau alegoria mea transcende viscerele tale?

Sunt un complex mecanic inertial, iar tu imi inghiti cu voracitate noptile cu discursuri despre iubire. Oamenii au simturi orizontale insa, iar eu iti vorbesc despre angoase si vopsele asezate cuminti in coltul camerei. Chiar daca nu stii ca vopselele nu se termina niciodata, ma poti vedea pe intuneric si atunci imi dau seama ca vorbim despre acelasi lucru.

Asa e. Si atunci…
ce daca nu mai miroase a ploaie?

…
o sa
imi tip tacerea in metrici vechi
si o sa desenez peretii cu dorinte